Jucătorii de cazino de-a lungul timpului

Jucătorii de cazino: primii ani
Cezarii
, împăraţii, Roma antică - Iulius (100-44 Î.C.) a participat la jocuri publice de noroc pe parcursul festivalului Saturnalia care s-a desfăşurat pe parcursul unui weekend şi, la trecerea râului Rubicon River, a lansat faimoasa expresie 'alea iacta est' ('zarurile au fost aruncate'). Augustus (63 î.H.-14 d.H.) a jucat alea (una dintre primele variante ale jocului de table) şi organiza tombole pentru a oferi cadouri invitaţilor de la petreceri. Claudius (10 î.H.-54 d.H.) a avut o masă specială pentru jocul cu zarurile pentru călătoriile cu caleştile care se clătinau. Era un jucător atât de pasionat de jocul cu zarurile încât, ocazional, invita bărbaţi să joace cu el, uitând că îi executase. Caligula (12-41 d.H.) a pariat pe curse cu care de luptă şi în jocuri cu zaruri, şi-a transformat palatul său imperial într-o casă de jocuri de noroc pentru a strânge bani pentru vistierie şi a jucat zaruri în ziua în care a fost înmormântată sora lui. Nero (37-68 d.H.) iubea orice sporturi şi jocuri, precum şi să parieze pe acestea, a încurajat parierea în palatul imperial tot timpul şi a riscat sume uriaşe de bani la zaruri.

Jucătorii de cazino: secolele 15-18
Lorenzo de' Medici
, om de stat, Italia (1449-1492) - politician din perioada Renascentistă din Republica Florentină care a încurajat artele şi a finanţat artiştii. Iubea jocurile de cărţi, unele dintre acestea fiind create de el, şi menţiona deseori jocurile de cazino la bassetta şi il frusso în poezii. A devenit cunoscut ca jucător experimentat de jocuri de cărţi.

Jucătorii de cazino: secolele 18-19
William Penn
, întemeietorul statului Pennsylvania, Colonie britanică din America de Nord (1644-1718) – quaker care a pus bazele coloniei din America de Nord, care a devenit cunoscută ca Pennsylvania în Statele Unite. Se pare că ar fi fost cedat un act pentru pământ pentru a achita o datorie pentru jocurile de noroc neplătită în valoare de £16.000 către tatăl lui Penn, Sir William Penn.

Voltaire, scriitor, Franţa (1694-1778) – istoric din era franceză a iluminismului a fost un parior înrăit. Atunci când guvernul francez a fondat o loterie la care puteau participa doar cei care cumpărau anumite obligaţiuni, s-a gândit la o strategie pentru a profita de regulile de participare folosind obligaţiuni care permiteau un număr maxim de participări. Atât el, cât şi investitorii lui, au câştigat o mare parte din banii puşi în joc la loterie în acea perioadă. Guvernul a încercat să evite să îl plătească, însă el a câştigat în instanţă. Juca frecvent Faro (joc de cărţi) şi Biribi (un tip de joc de ruletă cu numere extrase dintr-un săculeţ).

Giacomo Casanova, memorialist-amant, Veneţia, Italia (1725-1798) – un aventurier care paria în mod regulat, preferând Faro. A pierdut la un moment dat 5.000 de monede de aur în două zile la Veneţia. Casanova a fost, de asemenea, un afemeiat notoriu care obişnuia să îşi folosească şarmul pentru a seduce femei bogate să îi achite datoriile rezultate din jocurile de noroc. În memoriile sale a scris despre jocurile de noroc, inclusiv despre întrunirile de la Il Ridotto, o aripă a palatului San Moisè din Veneţia.

John Montagu, Contele de Sandwich al 4-lea, Anglia, Marea Britanie (1718-1792) – a fost un jucător consacrat de jocuri de noroc, care juca sesiuni maraton la White's, în Londra. În jurul anului 1765, la White's, a inventat (sau răspândit) obiceiul de a mânca bucăţi de carne între felii de pâine, lucru care a început ca o comoditate pentru a nu se murdări pe mâini şi pentru a evita murdărirea cărţilor şi a devenit cunoscut ca sandwich.

George Washington, general/preşedinte, SUA (1732-1799) - a ţinut un jurnal detaliat al câştigurilor şi pierderilor sale la jocurile de cărţi.

Jucătorii de cazino: secolele 19-20
Thomas Jefferson
, preşedinte, SUA (1743-1826) – participa la jocuri de noroc în mod regulat în perioada scrierii Declaraţiei de independenţă. Consemna câştigurile şi pierderile la jocuri precum table, loterii, ban/stemă (cap/pajură) şi numeroase jocuri de cărţi.

Jane Austen, autor, Britania (1775-1817) - scriitor care a folosit adesea jocurile de cărţi în romane pentru a dezvălui trăsăturile de caracter şi de personalitate. Romane precum Mândrie şi prejudecată şi Raţiune şi simţire au făcut referire la bilete de loterie, cadril, vingt-un, whist şi jocuri pichet.

Napoleon Bonaparte, general/împărat, Franţa (1769-1821) – faimosul general preţuia jocurile de îndemânare, din care punea în aplicare strategii pe câmpul de luptă. A finanţat cazinouri din Franţa şi a ajutat la creşterea popularităţii vingt-un. Nepotul său, Lucien, a devenit un jucător de succes de jocuri de noroc.

George 'Beau' Brummell, etalon în modă, Britania (1778-1840) – prieten al regelui George al IV-lea şi trendsetter respectat, participa şi pierdea frecvent la jocuri de noroc. S-a alăturat majorităţii bogate şi a acumulat datorii mari, fugind în final la Calais pentru a îşi trăi restul zilelor în sărăcie.

Romancierii ruşi - Alexander Pushkin (1799-1837) Şi-a petrecut anii tinereţii bând şi jucând în jocuri de noroc, acumulând în consecinţă datorii îndeajuns de mari pentru a încerca să obţină o a doua ipotecă pe servitorii soţiei sale. A scris Dama de pică pe tema jocurilor de noroc.

Fyodor Dostoevsky (1821-1881) A scris Jucătorul pentru a-şi achita datoriile la cazino; şi-a axat povestea pe mult iubitele cazinouri din Baden-Baden.

Jucătorii de cazino: secolele 20-21
Lev Tolstoy
(1828-1910) S-a alăturat armatei ruse pentru a scăpa de plata datoriilor din jocurile de noroc către un editor, pe care le acumulase jucând biliard. În final, a renunţat la manuscrisul Cazacii, ca mijloc de plată.

Ivan Turgenev (1818-1883) Autor al Fum, o carte despre cazinourile din Baden-Baden. În incidente fără legătură între ele, s-a apelat la Turgenev pentru a îi ajuta pe Tolstoy şi Dostoevsky să evite pierderea dreptului de a intra în cazinouri.

Wyatt Earp, jucător-om al legii, SUA(1848-1929) şi John 'Doc' Holliday, jucător-om al legii-dentist, Statele Unite (1851-1887) – aceşti doi jucători aflaţi mereu în mişcare s-au cunoscut în Texas, atunci când Earp i-a salvat viaţa lui Holliday, devenind apoi prieteni şi oameni ai legii. Amândoi erau cunoscuţi ca organizatori (în mod profitabil şi pe căi necinstite) de faro. Mulţi ani după faimoasa 'Bătălie de la O.K. Corral' şi de la moartea lui Holliday datorită tuberculozei, Wyatt Earp a avut un rol controversat ca arbitru al unei 'lupte premiu a secolului' din 1896, între Bob Fitzsimmons şi Tom Sharkey. Fitzsimmons, care era avantajat din plin şi care domina meciul, a fost descalificat de arbitrul Earp pentru o lovitură sub centură. Nu mulţi au văzut lovitura de descalificare şi rapoarte ulterioare vorbeau despre o conspiraţie pentru a aranja meciul. Fitzsimmons a intentat un proces pentru a schimba în favoarea lui decizia arbitrului, lucru care a dus, pentru a evita luarea unei astfel de decizii, la hotărârea unui judecător din California de a declara ilegală lupta pentru premii în stat.

Majestatea sa Edward al VII-lea, Prinţul de Wales, Marea Britanie (1841-1910) - rege al Regatului Unit şi al dominioanelor britanice şi împărat al Indiei, căruia îi plăceau cazinourile. Prinţul de Wales făcea excursii frecvente la Monte Carlo, călătorind sub pseudonimul 'Baronul Renfrew'.

Winston Churchill, prim-ministru, Marea Britanie (1874-1965) - politician britanic şi lider legendar pe perioada războiului care credea în asumarea riscurilor în cazinouri, în jocuri sau în război. Churchill participa în mod regulat la jocuri de poker, bezique, mahjong şi pinocle. A pierdut într-un mod extraordinar o sumă consistentă într-un joc de poker cu preşedintele Statelor Unite, Harry Truman, şi consilierii acestuia.

Alvin 'Titanic Thompson' Thomas, jucător, SUA (1893-1974) – Jucător aflat mereu în mişcare, care a fost cunoscut pentru pariurile plasate la golf, jocuri de zaruri, jocuri de cărţi, biliard, aruncare de potcoave şi alte pariuri. Thompson a fost inspiraţia din viaţa reală pentru personajul scriitorului Damon Runyon, Sky Masterson, talentatul jucător de jocuri de noroc. Personajul a devenit baza pentru muzicalul şi filmul Băieţi şi fete (Guys and Dolls).

John 'Bet a Million' Gates, industriaş, SUA (1855-1911) - pionier al sârmei ghimpate, care a jucat jocuri cu mize mari de poker şi de baccarat. Poreclit 'Bet a Million' (Pariază un milion) datorită pariului câştigător pe o cursă hipică în 1900, în Anglia, de $600.000 la o miză de $70.000, cu toate că au circulat zvonuri conform cărora ar fi câştigat $1 milion.

Nick 'the Greek' Dandolos, jucător de jocuri de noroc, Crete-SUA (1883-1966) - Provenind dintr-o familie înstărită şi trimis în Statele Unite cu o alocaţie, a fost un aventurier care paria pe curse hipice. Dandolos a câştigat şi a pierdut averi la jocuri de cărţi, zaruri şi curse hipice. A murit sărac în ziua de Crăciun a anului 1966 şi cu toate acestea legenda lui a devenit mai cunoscută după moartea lui. Acum este unul dintre cei mai faimoşi jucători de cazino din toate timpurile.

James Bond (Ian Fleming şi Sean Connery), Personaje fictive, Anglia (1953) – agent secret englez creat de autorul (şi fostul agent secret) Ian Fleming în numeroase romane. Ecranizările, începând cu Dr. No, în 1962, l-au făcut pe James Bond una dintre cele mai valoroase francize de film la nivel mondial. Bond participă la jocuri de cazino cu mize mari în mai multe dintre romane şi filme. Primul roman cu Bond, Casino Royale, începe la o masă de ruletă. În primul film cu Bond, Dr. No, el joacă baccarat. James Bond a jucat pe 17 negru la ruletă în Diamonds are Forever (Diamante pentru eternitate). Există o poveste cunoscută – posibil adevărată, însă, cronologic, greu de crezut – cum că Sean Connery, în 1963, la Casino de la Valle, în Italia, a făcut două pariuri necâştigătoare pe 17 negru. A pariat pe 17 negru pentru a treia oară, a câştigat şi a continuat. Bila a căzut din nou pe 17 negru. A pus în joc toată suma câştigată şi bila a căzut pe 17 negru pentru a treia oară consecutiv. A plecat din cazino cu câştiguri de aproximativ £10.000. Elementul greu de crezut al acestei povestiri nu sunt şansele astronomice de nereuşită referitoare la acelaşi număr care să iasă câştigător la trei învârtiri, ci faptul că a reuşit obţinerea acestui câştig în 1963, cu opt ani înainte ca personajul Bond să facă faimos 17 negru în Diamonds are Forever.

Poker la nivel prezidenţial - Warren Harding (Preşedinte, SUA, 1865-1923) Preşedintele de atunci al Statelor Unite juca poker de două ori pe săptămână cu membrii cabinetului în jocuri extrem de competitive şi se spune că ar fi pierdut articolele de porţelan ale Casei Albe într-un joc de high-card. Franklin D. Roosevelt (Preşedinte, SUA, 1882-1945) a fost un jucător de poker Stud cu mize mici care găzduia jocuri regulate în ultima noapte a fiecărei sesiuni a Congresului, cu câştigătorul desemnat după încheierea sesiunii. Harry S. Truman (Preşedinte, SUA, 1884-1972) a fost un jucător extrem de respectat de poker Stud cu cinci cărţi, organiza sesiuni de poker maraton cu presa în timp ce reflecta asupra atacurilor cu bobe atomice asupra Japoniei şi pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. A jucat cu Winston Churchill la momentul susţinerii discursului 'Cortina de fier'. Dwight Eisenhower (Preşedinte, SUA, 1890-1969) a învăţat poker şi bridge la West Point. Există zvonuri că ar fi curtat-o pe viitoarea soţie, Mamie, folosindu-se de câştigurile din poker. Richard Nixon (Preşedinte, SUA, 1913-1994) a învăţat să joace poker în timpul efectuării serviciului militar în Marina Statelor Unite şi este văzut ca un jucător experimentat; a folosit câştigurile pentru a finanţa în primul rând prima sa campanie pentru un loc în Camera Reprezentanților.

William Lee Bergstrom, imobiliare, SUA (1951-1985) - agent imobiliar cunoscut ca 'Omul cu servieta-diplomat' (The Suitcase Man) şi 'Jucătorul fantomă' (Phantom Gambler) datorită apariţiilor sale imprevizibile şi pariurilor uriaşe la craps. În 24 septembrie 1980, a ajuns la Binion's Horseshoe, Las Vegas şi a confirmat politica lui Benny Binion prin care se permiterea jucătorilor să îşi stabilească limita proprie de cazino la primul pariu efectuat. A adus două genţi: una cu $777.000 şi cealaltă goală. A pariat cei $777.000 la primul pariu plasat la craps, a câştigat, Ted Binion l-a ajutat să umple a doua geantă şi a părăsit oraşul. În 24 martie 1984, trei ani şi jumătate mai târziu, s-a întors, a plasat un singur pariu de $538.000 la masa de craps, a câştigat pariul şi a dispărut din nou. S-a întors pentru o a treia încercare în 16 noiembrie 1984, cu geanta plină cu $1 milion în cash, monede de aur şi cecuri. A pariat întregul milion pe o aruncare de zaruri şi a pierdut. Atunci când s-a întors pentru a patra oară, în 2 februarie 1985, a încercat să joace în cazino cu un cec în valoare de $1,3 milioane care era falsificat în mod evident. Următoarea noapte, s-a sinucis la Marina Hotel de pe Las Vegas Strip. Conform biletelor pe care le-a scris prietenilor, cauza problemelor lui a fost o relaţie romantică destrămată.

Akio Kashiwagi, om de afaceri, Japonia (1938-1992) - investitor în domeniul imobiliar care juca baccarat pe mize mari în cazinourile americane, pariind adesea $100.000 sau $200.000 per mână. A avut neînţelegeri cu cazinoul Atlantic City al lui Donald Trump şi Aladdin în Las Vegas datorită unor plângeri conform cărora cazinourile nu şi-au respectat niciodată partea de înţelegere şi Kashiwagi a pierdut $10 milioane. A fost ucis lângă muntele Fuji, acasă, lăsând în urmă datorii de milioane din jocurile de noroc. Crima a rămas nesoluţionată. 

Archie Karas, jucător, Grecia-SUA (născut în 1951) – Un faimos high roller care a început ca un jucător profesionist de biliard şi jucător de poker. Karas a acumulat un bankroll de $2 milioane la mesele de poker, pe care i-a pierdut în Los Angeles în 1992. Archie a început extraordinar 'cursa' şi a transformat $50 în mai mult de $40 de milioane în Las Vegas până la începutul lui 1995. Mai târziu, în acelaşi an, a pierdut tot jucând poker, craps şi baccarat.

Elmer Sherwin, veteran al armatei Statelor Unite, Las Vegas, Nevada, SUA (1913-2007) - pensionar care a câştigat un jackpot de $4,6 milioane la sloturile Megabucks în ziua deschiderii Mirage, în Las Vegas, în 1989. 16 ani mai târziu, în 2005, a câştigat al doilea jackpot Megabucks de $21,1 milioane, la vârsta de 92 de ani, la Cannery Casino.

Kerry Packer, om de afaceri, Australia (1937-2005) – Magnatul media care era cunoscut ca fondator al Campionatului Mondial de Cricket şi care deţinea, de asemenea, un procent din Crown Casino din Melbourne. Packer, un jucător pe mize mari, a adus atingere câştigurilor MGM Casino din Las Vegas în 1997 câştigând $20 de milioane. De asemenea, a pierdut la un moment dat $30 de milioane la un agent de pariuri din Sydney. Cunoscut de unii ca 'greul baccaratului'.

Don Johnson, director de corporaţie - jucător de cazino, SUA(1962-prezent) – director executiv al unei companii care proiectează programe pentru curse hipice. În perioada 2010-2011, a câştigat $15 milioane la blackjack în trei cazinouri din Atlantic City şi New Jersey.

Jucătorii de cazino de-a lungul timpului

Reformatorii cazinoului: primii ani
Alfonso al X-lea
, rege al Castiliei și Leonului, Spania (1221-1284) – autor al primului ghid de jocuri de noroc, Book of Games (Cartea jocurilor) de 98 de pagini. Dedicată şahului şi jocurilor de societate, a descris, de asemenea, jocurile de zaruri, inclusiv jocul de hazard, un predecesor al craps-ului.

Marco Polo, explorator, Veneţia-Italia (1254-1324) – un călător comerciant care a prezentat culturile asiatice europenilor. Marco Polo are meritele (probabil greşit) prezentării invenţiei chineze a jocului de cărţi Veneţiei, de unde acestea s-au răspândit în Europa.

Reformatorii cazinoului: secolele 15-18
Galileo Galilei
, astronom şi matematician, Florenţa-Italia (1564-1642) – cunoscut în special pentru contribuţiile sale din perioada renaşterii, inclusiv primul articol academic despre probabilitatea diferitelor combinaţii pentru trei zaruri aruncate. A abordat subiectul la cererea protectorului său, Marele Duce de Toscana, Cosimo al II-lea.

Giralamo Cardano, matematician şi inventator, Italia (1501-1576) – un scriitor prolific care a abordat numeroase subiecte şi jucător curios. La aproape un secol după moartea sa, descoperirea şi publicarea în 1663 a Liber de Ludo Aleae (Cartea jocurilor de noroc) a contribuit la teoria probabilităţii şi înţelegerea şanselor.

Blaise Pascal, matematician şi om de ştiinţă, Franţa (1623-1662) – Blaise Pascal a dezvoltat primul calculator. Aproximativ în aceeaşi perioadă, încercări de a descoperi mişcarea continuă este posibil să fi dus la prima roată de ruletă. Pascal s-a asociat cu Pierre de Fermat pentru a dezvolta teoria probabilităţii ca o ramură a matematicii şi sociologiei. Corespondenţa cu Fermat a început ca rezultat al întrebărilor despre jocurile de noroc puse de Chavalier de Mere.

Reformatorii cazinoului: secolele 18-19
Francis White
, operator de cazino, Britania – născut Francesco Bianco în Italia, a pus bazele a ceea ce avea să devină unul dintre cele mai vechi şi cele mai exclusive cluburi ale gentilomilor în 1693, iniţial ca local de tip cafenea, care se numea Mrs. White's Chocolate House. În 1755, White's s-a mutat la adresa actuală, în Strada St. James Street nr. 37-38. În secolele 18 şi 19 acolo s-a ţinut un registru al pariurilor, recunoscut pentru înregistrările de pariuri opţionale neobişnuite. În acea perioadă, membrii jucau acolo şi faro şi jocuri de hazard.

Edmund Hoyle, scriitor, Britania (1672-1769) – Hoyle a fost un specialist în jocuri de noroc care a scris A Short Treatise on the Game of Whist (Un scurt tratat asupra jocului de whist), un etalon pentru numeroase jocuri de cărţi pentru sute de ani. A scris cărţi care au continuat subiectul, despre table, şah şi alte jocuri. Renumit pentru cunoştinţele despre jocuri, aspect care a dus la expresia 'aşa cum spune Hoyle'.

Richard 'Beau' Nash, maestru de ceremonii din Bath, Britania (1674-1761) Pionierul funcţiei de casino host. Richard Nash a lucrat ca maestru de ceremonii pentru oraşul balnear Bath din 1704 până s-a stins din viaţă, în 1761.

Reformatorii cazinoului: secolele 19-20
Jacques Benazet
, operator de cazino, Franţa-Germania (1778-1848) – a condus numeroase cluburi de jocuri de noroc în Franţa şi Germania, cel mai renumit fiind Baden-Baden, în 1838. Sub conducerea sa, apoi a fiului său, Edward, şi a nepotului său, popularitatea Baden-Baden drept o destinaţie de cazino-spa a crescut şi rămâne un punct de atracţie de top pentru jucători până în zilele noastre.

Antoine Chabert, proprietar şi operator de cazino, Franţa-Germania (1774-1850) – a deţinut Palais Royale în Paris, înainte de a prelua Conversation House în Baden-Baden, unde a dublat numărul de vizitatori. De-a lungul vieţii, Chabert a administrat, de asemenea, numeroase cazinouri din Germania.

François Blanc, operator de cazino, Germania-Monaco (1806-1877) – alături de fratele său geamăn, Louis Blanc (1806-1854), François a devenit cel mai faimos operator de cazinouri din secolul 19. Fraţii Blanc au deschis Kursaal în Bad Homburg, în 1843, a introdus ruleta cu un singur zero, iar Francois a deschis Casino de Monte Carlo, în Monaco, în 1868. François a avut un succes atât de mare, încât a fost numit 'Magicianul din Monte Carlo' şi a circulat o legendă conform căreia ar fi încheiat un pact cu diavolul pentru norocul lui uluitor.

Reformatorii cazinoului: secolele 20-21
Charles Fey
, inventator, SUA (1862-1944) – constructor de maşini născut în Germania, care a folosit cunoştinţele sale despre echipamentul electric pentru a inventa primele sloturi mecanice cu trei role, în 1895. Sloturile sale Liberty Bell plăteau un 'jackpot' de 20 de monede pentru alinierea a trei clopoţei.

Herbert Mills, inventator, SUA (1872-1929) – dezvoltator riva de sloturi, care a creat propriile sale sloturi Liberty Bell în 1905, cu caracteristici diferite şi îmbunătăţiri. Mills Novelty Company a produs apoi aparatele la scară industrială.

Benny Binion, proprietar şi operator de cazino, SUA (1904-1989) – Benny Binion a condus operaţiuni de pariuri în Texas înainte de a achiziţiona titluri de proprietate de cazino în centrul Las Vegas în ultima parte a anilor 1940. A redenumit una dintre proprietăţi Horseshoe şi a devenit un operator de cazino de top. De asemenea, Binion a introdus sau a făcut cunoscute inovaţii precum oferirea de băuturi gratuite şi de alte cadouri complementare jucătorilor şi oferirea de reguli şi limite de pariere preferenţiale. Alături de fii săi, Jack Binion (născut în 1937) şi Lonnie 'Ted' Binion (1943-1998), a fondat World Series of Poker, în 1970.

Howard Hughes, investitor şi proprietar de cazino, SUA (1905-1976) - pilot excentric, inventator şi realizator de filme care a devenit cel mai mare proprietar de cazino şi de terenuri din Las Vegas în anii 1960. A deţinut cazinourile Desert Inn, Castaways, Frontier, Landmark, Sands şi Silver Slipper. Lui Hughes i se atribuie un mare merit pentru trecerea cazinourilor din Las Vegas de sub controlul mafiei sub controlul corporatist.

Benjamin 'Bugsy' Siegel, gangster, Statele Unite (1906-1947) – faimosul contrabandist şi jucător care a conceput şi supravegheat construcţia primului cel mai mare cazino din Las Vegas, Flamingo, care a fost deschis publicului în 1946.

William 'Si' Redd, investitor, SUA (1911-2003) – a părăsit Bally în 1978, unde era distribuitor de jocuri mecanice de distracţie şi de sloturi. A achiziţionat compania care a devenit International Gaming Technology (IGT) şi a dezvoltat primele aparate de poker video în 1979. IGT a devenit lider global în sisteme şi jocuri mecanice de noroc şi de loterie. Sub conducerea lui Redd, IGT a introdus, de asemenea, sloturile progresive (precum Megabucks) şi sloturile licenţiate din mijloacele de informare în masă, precum Wheel of Fortune şi Elvis.

Kirk Kerkorian, investitor şi proprietar-operator de cazino, SUA (născut în 1917) - investitor care a cumpărat în 1962 prima proprietate din Las Vegas, a închiriat-o constructorilor Caesars Palace şi a vândut terenuri pentru un profit de $9 milioane în 1968. În 1969 a cumpărat studiourile de film Metro-Goldwyn-Mayer (MGM), după mai mulţi ani a deschis MGM Grand Hotel and Casino în Las Vegas, însă mai târziu a vândut drepturi de proprietate pentru $594 de milioane, în 1986.

Inge Telnaes, inginer, Statele Unite (1930-2012) – inventator născut în Norvegia, inginer şi dezvoltator software care a creat programul generator de numere aleatoare (RNG), care a permis sloturilor să opereze digital. Evoluţia a crescut în mod semnificativ plăţile maxime potenţiale de la sloturi, care erau limitate anterior pe baza numărului de rezultate posibile ale rolelor mecanice. În 1984, Telnaes a patentat dispozitivul electronic pentru jocuri care utilizează un generator de numere aleatoare pentru selectarea poziţiilor de oprire a rolelor, care a fost cumpărat de International Game Technology.

Sheldon Adelson, investitor şi proprietar-operator de cazino, SUA (născut în 1933) - antreprenor care a devenit repede un tânăr milionar cu ajutorul domeniului imobiliar şi a dezvoltării comerciale. În 1988 a cumpărat Sands Hotel and Casino în Las Vegas şi a construit lângă acesta Sands Expo and Convention Centre. Adelson a dărâmat mai târziu Sands Hotel and Casino pentru a îl reconstrui drept Venetian (şi mai târziu Palazzo), a ridicat, de asemenea, şi Venetian Macau Resort şi cazinouri în Pennsylvania şi Singapore.

Sol Kerzner, investitor şi proprietar-operator de cazino, Africa de Sud (născut în 1935) - Kerzner a cumpărat şi a construit numeroase hoteluri şi staţiuni la nivel global. A construit proprietăţile Western Hemisphere, inclusiv Mohegan Sun în Connecticut, SUA, şi Atlantis Resort în Insula Paradis din Bahamas.

Steve Wynn, investitor şi proprietar-operator de cazino, SUA (născut în 1942) - constructor şi operator de cazino american, responsabil pentru revigorarea centrului Las Vegas cu renovarea din anii 1970 a Golden Nugget. În 1989, Wynn a construit primul cazino nou de pe Las Vegas Strip din ultimele două decenii, The Mirage. De asemenea, a construit Bellagio, Wynn, Encore şi alte cazinouri din Statele Unite, alături de Wynn Macau.

Donald Trump, dezvoltator imobiliar şi proprietar-operator de cazino, SUA (născut în 1946) – a preluat afacerea familiei în domeniul construcţiilor şi dezvoltării şi a devenit cel mai mare constructor şi proprietar de cazinouri în Atlantic City în anii 1980. Proprietăţile includeau Trump Plaza Hotel and Casino, Trump Marina şi Trump Taj Mahal Casino.

Cărţi despre cazinouri şi jocuri

Book of Games (Cartea jocurilor), scrisă de Alfonso al X-lea, rege al Castiliei și Leonului (1283) – primul ghid de jocuri de noroc. Conţine descrieri ale jocurilor de zaruri, inclusiv jocul de hazard, un predecesor al craps-ului.

Rinconete şi Cortadillo, scrisă de Miguel de Cervantes (1613) – nuvelă care prezintă una dintre cele mai timpurii descrieri ale jocului trente-un (31), un joc predecesor al blackjack-ului.

The Compleat Gamester (Jucătorul absolut), scrisă de Charles Cotton (1674) – ghid influent pentru jocurile de cărţi şi de zaruri.

Queen of Spades (Dama de pică), scrisă de Alexander Pushkin (1834) – nuvelă despre Hermann, un inginer german din armata imperială rusă, care îşi pierde minţile datorită încercării de a învăţa secretele jocurilor de noroc de la o contesă în etate. Reprezintă baza pentru opera lui Ceaikovski din 1890, care poartă acelaşi nume.

The Gambler (Jucătorul), scrisă de Fyodor Dostoevsky (1866) – legendarul romancier rus Dostoevsky a trebuit să îşi termine cartea în grabă – pentru a-şi achita datoriile rezultate din jocuri de noroc. Povestea implică datoriile faţă de alţii şi prezintă numeroase scene de pariere la mesele de ruletă pentru a trece timpul, pentru a rezolva problemele şi a scăpa personajele de datorii.

Daniel Deronda, scrisă de George Eliot (1876) – povestea lui Daniel Deronda şi Gwendolen Harleth începe cu domnişoara Harleth care îşi pierde toţi banii la masa de ruletă. Amanetează un colier pentru a juca în continuare, dar Deronda îl răscumpără şi i-l returnează.

Casino Royale, scrisă de Ian Fleming (1953) – primul roman James Bond începe cu Bond jucând la ruletă. Masa de ruletă este un decor frecvent în romanele Bond, iar susţinătorii jocului au dezvoltat chiar un 'sistem James Bond' bazat pe strategia spionului fictiv.

Beat the Dealer (Învinge-l pe dealer), scrisă de Dr. Edward O. Thorp (1962) – Cea mai bine vândută carte despre strategia de bază de blackjack, numărare a cărţilor şi experienţele Dr.-ului Thorp referitoare la testarea teoriilor academice în cazinouri, îmbinate cu experienţele jucătorilor de cazino care au oferit sfaturi şi care au finanţat cercetarea.

Fear and Loathing in Las Vegas (Teamă şi dezgust la Las Vegas), scrisă de Hunter Thompson (1972) – bazată pe călătorii pe care le-a făcut autorul în Las Vegas şi publicată în două articole foarte lungi din Rolling Stone în 1971. Considerată o lucrare de referinţă în 'gonzo journalism', amestecă tehnici de ficţiune, jurnalism şi observare a fluxului conştiinţei.

The Big Player, scrisă de Ken Uston (1977) – prima carte care a dezvăluit publicului lumea secretă a numărătorilor de cărţi şi a jocului de blackjack în echipă. A combinat strategiile şi analiza lui Uston cu aventurile de cazino.

Fools Die, scrisă de Mario Puzo (1978) – continuarea romanului de către autorul The Godfather (Naşul). Locul de desfăşurare este în Las Vegas, la fictivul Hotel Xanadu.

The Eudaemonic Pie, scrisă de Thomas Bass (1985) – poveste non-ficţiune a unui grup de studenţi absolvenţi care au proiectat calculatoare activate de degetele de la picioare pentru a anticipa rezultatele jocurilor de ruletă de cazino.

Man with the $100,000 Breasts and Other Gambling Stories şi Telling Lies and Getting Paid, scrise de Michael Konik (1999, 2001) – două colecţii de povestiri de Michael Konik despre jocuri de noroc, jucători, jocuri şi cazinouri.

Bringing Down the House, scrisă de Ben Mezrich (2002) – Cea mai bine vândută carte bazată pe experienţa Echipei de Blackjack a MIT. Caracterizată în general ca o lucrare non-ficțiune, aceasta include nume schimbate, dialoguri inventate, personaje complexe şi descrieri modificate ale evenimentelor cu scopul de a putea spune povestea. Bringing Down the House a stat la baza filmului 21.

Roll the Bones, scrisă de David Schwartz (2006) – o cuprinzătoare şi vie istorie a jocurilor de noroc din toată lumea.

Guys and Dolls and Other Writings, scrisă de Damon Runyon (2008) – colecţie de nuvele şi de reportaje non-ficţiune de Damon Runyon în anii 1920 şi 1930. Colecţia include nuvelele care au stat la baza muzicalului şi filmului Guys and Dolls şi reportaje despre Al Capone şi Arnold Rothstein.

Filme despre cazinouri şi jocuri

Casablanca (1942) – aproape toată acţiunea filmului are loc în Rick's Café Américain, care are o roată de ruletă măsluită în beneficiul proprietarului (Rick, interpretat de Humphrey Bogart). Rick îi spune unui proaspăt căsătorit soţ, care încerca să strângă bani pentru obţinerea vizelor pentru a ajunge în America şi a scăpa de război, să parieze pe numărul 22 la roata de ruletă. Acesta pariază şi câştigă.

Guys and Dolls (1955) – bazat pe muzicalul de pe Broadway, care a fost la rândul lui bazat pe numeroase povestiri ale lui Damon Runyon, ecranizarea având în rol principal pe Marlon Brando ca jucătorul Sky Masterson. Frank Sinatra, în rolul lui Nathan Detroit, a interpretat Luck Be a Lady.

To Catch a Thief (1955) – film de Alfred Hitchcock având în rolurile principale pe Cary Grant şi Grace Kelly, acţiunea petrecându-se în vile, cazinouri şi hoteluri de pe Riviera Franceză. Grant îl interpretează pe John Robie, un fost hoţ de bijuterii angajat să o urmărească pe Frances Stevens (Kelly), sub suspiciunea că aceasta ar fi în acel moment hoaţă de bijuterii. În una din scenele din cazino, Robie (Grant) scapă un jeton de valoare mare în decolteul unei femei care juca la ruletă.

Meet Me in Las Vegas (1956) – un cowboy care juca jocuri de noroc descoperă că are noroc la ruletă dacă ţine de mână o dansatoare, pe care o chema Marie. Cu toate acestea, Marie nu vrea iniţial să se ţină de mână cu el.

Ocean's 11 (1960) – varianta originală l-a avut în rolul principal pe Frank Sinatra, care l-a interpretat pe Danny Ocean, punând la cale un jaf de cinci cazinouri din Las Vegas în aceeaşi noapte. Filmul a avut în prim-plan inima 'Rat Pack' din Hollywood: Sammy Davis, Jr., Dean Martin, Peter Lawford, Angie Dickinson şi Joey Bishop. Peter Lawford a cumpărat drepturile de autor ale povestirii. Când a prezentat intriga lui Frank Sinatra, Sinatra a glumit, spunând 'Lasă filmul. Hai să dăm lovitura!' Pe perioada filmărilor în Las Vegas, Sinatra a susţinut spectacole în sala de spectacole Copa Room a the Sands Hotel & Casino, alături de Martin, Davis şi Lawford.

Honeymoon Machine (1961) – trei bărbaţi aflaţi pe un submarin folosesc calculatorul navei pentru a calcula traiectoria bilei ruletei de la Venice Casino. Apar complicaţii când amiralul lor apare în cazino.

Diamonds are Forever (1971) – film James Bond, bazat pe un roman al lui Ian Fleming, cu Sean Connery în rolul lui James Bond. O parte a povestirii are loc în Las Vegas la (fictivul) cazino Whyte House, deţinut de retrasul miliardar Willard Whyte. Bond joacă craps în această povestire. Una dintre scene are loc chiar în Circus Circus.

The Sting (1973) – unul dintre cele mai renumite filme despre jocuri de îndemânare şi noroc, precum şi despre jocuri de încredere ('cons'). Îi are în rolurile principale pe Paul Newman şi Robert Redford ca jucători necinstiţi care încearcă să câştige bani de la alţi jucători şi mai necinstiţi. Un semn distinctiv al filmului este o scenă în care personajul lui Robert Redford pierde câştigurile sale furate anterior la o roată de ruletă măsluită.

Lost in America (1985) – comedia îi prezintă pe Albert Brooks şi Julie Hagerty ca soţ şi soţie care sunt pregătiţi să scape de vieţile lor care se desfăşoară într-un ritm alert. După doar câteva zile ale noului lor stil de viaţă în care traversau ţara într-un Winnebago, se opresc în Las Vegas şi soţia pierde toţi banii pe care îi aveau la ruletă. Ea pariază pe 22, dar spre deosebire de soţul şi soţia din Casablanca, nu câştigă niciodată.

Heat (1986) – film de acţiune-aventură cu Burt Reynolds în rolul principal, ca gardă de corp în Las Vegas. Filmul conţine scene cu Reynolds care câştigă şi pierde sume importante la blackjack. Bazat pe romanul şi scenariul faimosului scenarist William Goldman.

Rain Man (1988) – Filmul aclamat critic cu Dustin Hoffman şi Tom Cruise în rolurile principale, care a câştigat patru Premii ale Academiei în 1989: cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun regizor (Barry Levinson) şi cel mai bun actor (Hoffman). Povestea prezintă o călătorie prin ţară a doi fraţi, cu Hoffman drept un savant autist instituţionalizat şi Cruise drept un bărbat egoist şi aspru care nu ştiuse de existenţa fratelui său. Se opresc în Las Vegas, stau la Caesars Palace şi Raymond (personajul lui Hoffman) îşi foloseşte aptitudinile sale matematice şi mnemonice pentru a câştiga la blackjack.

Let It Ride (1989) – cu acţiunea desfăşurându-se pe un hipodrom, este unul dintre cele mai comice filme despre obiceiurile, superstiţiile şi personajele din lumea jocurilor de noroc. Are în rolurile principale pe Richard Dreyfuss, David Johanson, Teri Garr, Robbie Coltrane şi Jennifer Tilly.

Bugsy (1991) - Warren Beatty îl interpretează pe Ben 'Bugsy' Siegel, un mafiot din New York care a mers la Los Angeles pentru a cumpăra case de pariuri în numele şefilor Meyer Lansky şi Charlie Luciano. Călătoria în Las Vegas deschide calea creării primului stabiliment din Las Vegas, Flamingo. Bani lipsă şi depăşiri de costuri au dus la uciderea lui Siegel. Annette Bening joacă rolul posibilei iubiri ale lui Siegel, Virginia Hill.

Indecent Proposal (1993) - Robert Redford joacă rolul unui miliardar care pune ochii pe o femeie măritată (interpretată de Demi Moore) în Las Vegas. Redford îi oferă $1 milion pentru o noapte cu ea, iar ea acceptă pentru a finanţa proiectul în domeniul imobiliar al soţului ei. Relaţiile se consolidează şi se destramă înainte ca ea să se întoarcă în final la soţul ei (interpretat de Woody Harrelson).

Casino (1995) - Martin Scorsese a regizat filmul care îi are în prim-plan pe mafioţii Ace Rothstein şi Nicky Santoro, care se mută în Las Vegas pentru a prelua controlul asupra mai multor cazinouri. Având acţiunea în anii 1970 şi 80, povestea oferă o imagine a vieţilor reale ale oamenilor precum Anthony Spilotro, completată cu poveşti de dragoste, droguri şi duritatea lumii mafiei. Distribuţia care are numai nume celebre începe cu Robert De Niro, Joe Pesci şi Sharon Stone.

Croupier (1998) - Clive Owen în rolul principal ca scriitor ajuns crupier, într-un film britanic cu tonuri dramatice. Lumea cazinoului devine mai plină de viaţă şi îi acaparează viaţa, precum şi relaţia romantică.

Run Lola Run (1998) - Thrillerul german se axează pe Lola (interpretată de Franka Potente), care primeşte un telefon de la iubitul ei care ii cere 100.000DM pentru a îşi salva viaţa. Ea are la dispoziţie 20 de minute pentru a strânge sau a găsi banii şi trei modalităţi diferite de a îi obţine, una dintre acestea implicând ruleta. Fiecare 'fugă' după bani se termină într-un mod diferit.

Owning Mahowny (2003) - Philip Seymour Hoffman joacă în rolul principal în acest film aclamat critic bazat pe povestea reală a unui angajat în domeniul bancar din Toronto care a deturnat mai mult de $10 milioane în 18 luni pentru a juca în jocuri de cazino pe mize mari.

Ocean's Eleven (2001), Ocean's Twelve (2004), Ocean's Thirteen (2007) – serie de filme bazate pe Ocean's 11 (1960) care începe cu jafuri desfăşurate simultan în mai multe cazinouri din Las Vegas. Filmul îi are în rolurile principale pe George Clooney, Brad Pitt, Matt Damon, Don Cheadle, Andy Garcia şi Julia Roberts.

21 (2008) – film bazat pe Bringing Down the House a lui Ben Mezrich, o versiune fictivă a experienţei Echipei de Blackjack a MIT.

The Hangover (2009) – comedie despre un weekend pentru petrecerea burlacilor în Las Vegas. Filmul include o scenă în care Alan (interpretat de Zach Galifianakis), contrar comportamentului său general ciudat, joacă blackjack într-un mod excepţional, numără cărţi şi câştigă serios. 

Toy Story 3 (2010) – Cunoscutul film Disney Pixar prezintă o scenă în care jucăriile animate pun bazele unui cazino. O jucărie See 'n Say este folosită drept roată de ruletă. Blindurile sunt baterii.

Melodii despre cazinouri şi jocuri

Ace of Spades - Motorhead (1980) - jocuri de cărţi, zaruri

Blackjack - Ray Charles (1955) - blackjack

Casino Boogie - Rolling Stones (1972) - cazino, Monte Carlo

Do It Again - Steely Dan (1972) - jocuri de cărţi, Las Vegas

Draw of the Cards - Kim Carnes (1981) - jocuri de cărţi

Gambler, The - Kenny Rogers (1978) - poker

Go Down Gamblin' - Blood, Sweat & Tears (1971) - blackjack, craps, ruletă, cazino

The House of the Rising Sun - The Animals (1964) - jocuri de noroc

Junior's Farm - Paul McCartney (1974) - poker

Leavin' Las Vegas - Sheryl Crow (1993) - Las Vegas

Lily, Rosemary and the Jack of Hearts - Bob Dylan (1975) - cazino, poker

Little Queen of Spades - Robert Johnson (1938) - jocuri de cărţi, noroc

Lonesome Loser - Little River Band (1979) - jocuri de cărţi

Luck Be a Lady - Frank Sinatra (1965) - cazino, zaruri

The Man Who Broke the Bank at Monte Carlo - Fred Gilbert (1892) - Monte Carlo, cazino

Poker Face - Lady Gaga – (2008) - poker

Pretty Vegas - INXS – (2005) - Las Vegas

Queen of Las Vegas - B-52s (1983) - ruletă, jocuri de cărţi, Las Vegas

Ramblin; Gamblin' Willie - Bob Dylan (1962) - jocuri de cărţi, zaruri, poker

Ramblin' Gamblin' Man - Bob Seger (1969) - zaruri, ruletă, jocuri de noroc

Riverboat Gambler - Carly Simon (1976) - cazino, jocuri de noroc

Roll of the Dice - Bruce Springsteen (1992) - craps, zaruri

Roll the Bones - Rush (1991) - zaruri

Roulette - Bon Jovi (1984) - ruletă

Shape of My Heart - Sting (1993) - jocuri de cărţi

Smoke on the Water - Deep Purple (1971) - cazino

Tumbling Dice - Rolling Stones (1972) – zaruri

Viva Las Vegas - Elvis Presley (1964) - Las Vegas, cazino, blackjack, ruletă, poker, sloturi, craps

Waking Up in Vegas - Katy Perry (2008) – Vegas

We're An American Band - Grand Funk Railroad (1973) – poker

The Winner Takes It All - ABBA (1980) - jocuri de cărţi, zaruri

Pariuri adiţionale

În general, pariurile adiţionale sunt pariuri secundare plasate pe acţiuni suplimentare jocului de cazino sau pe alte jocuri pe mize. Pariurile sportive de cazino oferă numeroase pariuri adiţionale bazate pe aspecte adiţionale ale marilor evenimente sportive. (Exemple: Şansele unei siguranţe la Super Bowl sau şansele doctorului de ring de a opri o luptă de campionat.) Jocurile de cazino oferă ocazional pariuri adiţionale pe probabilitatea apariţiei anumitor combinaţii de cărţi sau de zaruri.

Pariurile personale între pariori (de obicei jucători dedicaţi de jocuri de cazino sau jucători profesionişti) reprezintă un tip de pariuri foarte cunoscut de 'pariu adiţional'. Aceste pariuri pot părea absurde (şi unele chiar sunt), însă pariurile adiţionale pot reprezenta teste pentru demonstrarea abilităţilor psihice, cunoştinţelor, spiritului de joc şi de competiţie ale jucătorilor, precum şi a abilităţii de handicap. Cu toate că aceste pariuri adiţionale nu fac parte din niciun joc de cazino (iar documentarea se realizează, dacă există, pe cale orală), acestea reprezintă o trăsătură fascinantă a culturii jocurilor de cazino şi a comunităţii jucătorilor.

Atenţia necesară la acceptarea pariurilor adiţionale

În general, dacă cineva acceptă o provocare neobişnuită, probabil va reuşi. În The Idyll of Miss Sarah Brown, faimoasa nuvelă scrisă de Damon Runyon (a stat la baza muzicalului şi filmului Guys and Dolls), tatăl lui Sky Masterson îi dă următorul sfat părintesc: 'Fiule, indiferent cât de departe călătoreşti sau cât de deştept devii, să nu uiţi niciodată: Cândva, undeva, un individ va veni la tine şi îţi va arăta un pachet frumos nou-nouţ de cărţi nedesfăcut şi îţi va propune să pariezi că Valetul de pică va ieşi din acest pachet şi îţi va vărsa cidru în ureche. Însă, fiule, nu paria împotriva lui, pentru că indiferent cât de sigur ai fi, vei avea în final urechea plină cu cidru.'

Registrul pariurilor de la White's

White's a fost clubul privat de top în secolul 18 şi începutul secolului 19 şi avea membrii care se pare că ar fi pariat pe orice. Poveşti despre membri includ pariuri pe care dintre picăturile de ploaie va aluneca prima la baza unui geam de fereastră şi dacă o persoană rănită care s-a prăbuşit în faţa clubului era încă în viaţă sau nu. White's ţinea un registru de pariuri în care membrii înregistrau pariurile adiţionale. Majoritatea pariurilor implicau speculaţii cu privire la date viitoare de naşteri, decese şi căsătorii. Conform lui Claire Cock-Starkey în The Georgian Art of Gambling (British Museum, 2013), ultima înregistrare din unul dintre registre a fost un pariu între Lord Montfort şi Sir Jno. Bland pus pe vieţile lui Beau Nash (maestrul de ceremonii al Bath) şi a actorului Colley Gibber: cine va trăi mai mult, Nash sau Gibber? Registrul de la White's menţiona 'Atât Lord M., cât şi Sir Jno. Bland s-au sinucis înainte de a afla rezultatul pariului'.

Invincibilul Titanic Thompson

Alvin Clarence 'Titanic Thompson' Thomas a fost unul dintre primii 'jucătorii în mişcare' din SUA de la începutul secolului 20. El a reprezentat inspiraţia din viaţa reală a lui Damon Runyon pentru Sky Masterson. Titanic Thompson a fost un maestru al pariurilor adiţionale deoarece reuşea întotdeauna să găsească o cale pentru a obţine un avantaj. Într-unul dintre drumurile obişnuite cu maşina către Joplin, Missouri, a observat muncitori care ridicau un indicator '20 de mile până la Joplin'. Thompson a angajat un bărbat să scoată semnul şi să îl mute 5 mile mai aproape de Joplin şi apoi a făcut scandal referitor la inacurateţea informaţiei oferite de semnalizare, în aşa fel încât însoţitorii lui de călătorie neîncrezători au pariat împotriva lui şi au pierdut. A câştigat un pariu susţinând că poate arunca o nucă peste acoperişul unui hotel. (Era o coajă de nucă cu contragreutate)

The Man with the $100,000 Breasts

Michael Konik, în The Man With the $100,000 Breasts and Other Gambling Stories (1999), a făcut cunoscută faimoasa poveste despre cum a câştigat jucătorul profesionist Brian Zembic un pariu/o provocare de $100.000 în 1996 punându-şi şi păstrând implanturi mamare timp de un an de zile. Nu a renunţat la implanturi după câştigarea pariului şi, conform unui interviu din 2013, încă le are.

Pariuri de exil

Alte pariuri faimoase adiţionale care au început ca provocări sunt 'pariurile de exil', în care o persoană este de acord să meargă sau să trăiască undeva pentru o anumită perioadă de timp. Aceste pariuri au tendinţa de a fi mai dificile pentru jucătorii profesionişti decât pentru alte persoane deoarece (a) o atracţie principală a stilului de viaţă este independenţa şi libertatea; (b) jucătorii profesionişti petrec o mare parte a timpului în medii de cazino sau în alte locuri pline de acţiune şi de stimulare vizuală şi auditivă; şi (c) un jucător de cazino de succes exilat din cazinouri renunţă la venituri fiind de acord să petreacă timp departe de cazinouri.

În anii 1990, un alt jucător l-a convins pe jucătorul profesionist din Las Vegas John 'Johnny World' Hennigan să demonstreze că poate petrece o lună trăind în Des Moines, Iowa, un oraş în care se poate locui totuşi, dar care era opusul familiarelor Las Vegas, Philadelphia şi Atlantic City ale lui Hennigan. Pariul a fost pentru $25.000, Hennigan a trebuit să stea într-o anumită zonă din Des Moines, având lângă hotelul în care stătea un teren de golf unde plănuia să joace golf şi un bar care presupunea că va fi locul în care va ieşi. Nu a reuşit să reziste două zile. Ura hotelul, terenul de golf şi barul şi nu avea libertatea de a găsi (în Des Moines sau în altă parte) condiţii mai bune. L-a contactat telefonic pe jucătorul cu care făcuse pariul, oferind acceptarea unei plăţi reduse, deoarece din moment ce se mutase în Des Moines, era în mod evident capabil să stea şi să câştige. În final, a trebuit să plătească o sumă negociată pentru a părăsi Des Moines mai devreme.

În 2008, jucătorii de poker Andrew Robl şi Alec Torelli au pariat cu Jay Kwik (cunoscut ca 'Bellagio Jay' datorită timpului petrecut la Bellagio) că acesta nu va putea petrece 30 de zile într-o cameră de baie din Bellagio, în Las Vegas, Nevada, SUA. Restricţiile includeau minute limitate pentru telefonul mobil şi lipsa accesului la computer. I s-a permis accesul la un DVD player de capacitate mică şi la mâncare comandată. Robl şi Torelli au instalat o cameră web pentru a supraveghea uşa de la camera de baie şi au oferit celor care erau online $500 pentru raportarea deschiderii uşii. După 20 de zile, i-au plătit lui Kwik o sumă redusă (după cum se presupune, $40.000) pentru a părăsi camera de baie şi au încheiat pariul.

Lodden crede că

Doi pariori desemnează o a treia persoană drept 'Lodden'. Ei îi adresează lui 'Lodden' întrebări care presupun răspunsuri numerice. (De exemplu, populaţia Australiei, numărul de cravate pe care le deţine Barrack Obama, numărul de cărţi pe care le deţine 'Lodden'.) 'Lodden' răspunde confidenţial (unei a patra persoane sau pe o bucată de hârtie) şi pariorii pariază pe un număr mai mare sau mic pentru răspunsul lui Lodden. Jocul presupune o analiză complexă: răspunsul factual, obiectiv (dacă există unul); o evaluare a ceea ce crede 'Lodden' că va fi răspunsul; ceea ce crede pariorul adversar că va fi răspunsul factual sau ce crede Lodden; şi preţul la care este stabilit pariul. Jocul a fost numit astfel atunci când un grup de jucători de poker l-au inventat la o masă de poker şi l-au numit pe jucătorul profesionist Johnny Lodden ca persoana pe ale cărei răspunsuri vor paria. În final, jocul include mai mulţi participanţi: cei doi pariori, pariori suplimentari care se alătură jocului, persoana desemnată ca 'Lodden' şi alţii care contribuie la întrebări.